Economistul şef al Băncii Naţionale a României, Valentin Lazea, a pus gând rău categoriei de profesori care acordă meditaţii particulare. După părerea domiei sale, acestea ar trebui desființate iar profesorii să acorde aceste meditaţii după orele de curs, fiind plătiţi dintr-un fond al primăriilor.
După cercetările noastre putem defini în ambele tabere, cea ae meditatorilor şi a meditaţilor, 3 categorii
Meditaţii – Meditatori:
- Meditatorii care impun meditaţii pentru o notă mai bună la clasă;
- Meditatorii care nu impun aşa ceva, dar părinţii solicită meditaţii pentru copilul lor;
- Meditatorii care acordă meditaţii particulare copiilor dintr-o clasa superioară, cei care vor să se dezvolte mai mult decât nivelul orelor din şcoală.
Meditaţii – Meditați:
- Copiii care sunt forţaţi de profesorii de clasă să urmeze meditaţii private pentru note mai bune;
- Copiii care sunt trimişi la meditaţii de către părinţi, părinţi ce consideră (la sfatul profesorilor) că aglomeraţia de materii şi nivelul orelor de şcoală nu îi ajută pe copii să aprofundeze materia în cauză;
- Copiii care urmează meditaţii private de un nivel superior, în vederea aprofundării materiei şi accederea către facultăţi – universităţi de prestigiu.
Meditaţii – Cazul 1:
În primul avem de a face in mod clar cu o categorie ilegală. Se ştie foarte bine chiar şi la nivel de ministere că există această categorie de meditatori, dar care nu poate fi înfrântă (şi mai ales practicile acestora) dacă nu se depune o reclamaţie. Reclamaţie care nu se depune niciodată din varii motive:
- S-a împământenit acest obicei, părinţii nu depun reclamaţie de frica consecinţelor pe care le-ar suferi fiul / fiica lor în cazul în care reclamanul ar fi descoperit.
Meditaţii – Cazul 2:
Cazul doi (şi cel de meditator şi cel de meditat) predomină în şcoala românească. Şcoală care îţi bagă pe gât materie, se aşteaptă să o înveţi (inutil de altfel, materii cu care te întâlneşti doar când copilul tău ajunge să studieze acea materie). Părintele este nevoit să îi răpească puţinul timp liber copilului pentru a-l mai chinui cu nişte materie. Pe care nu a înţeles-o la şcoală. El şi alţi 30-40 de elevi din acea clasă.
Meditaţii – Cazul 3:
Cazul 3 este cel special. Copii dotaţi, care înţeleg materia din prima şi care sunt nemulţumiţi de nivelul orelor de curs, nivel care trebuie să fie acceptabil pentru toate cele 3 categorii definite mai sus.
Prin solicitarea celor de la BNR, această categorie riscă să dispară. Riscă să se automediteze, dar fără o îndrumare de specialitate şi astfel ne vom lovi de cazuri gen “Olivia Steer”, cazuri de oameni care înghit pe nemestecate tot felul de baliverne ale unor indrumători fără pregătire, dar cu o părere. Păreri de cele mai multe ori proaste.
Dacă în primul caz din ambele categorii de prestatori de servicii de meditaţii private cât şi de beneficiari de meditaţii private, suntem TOTAL DE ACORD cu interzicerea acestor practici, în cazurile 2 şi 3 suntem TOTAL ÎMPOTRIVĂ!
Schimbarea practicilor trebuie să se facă de la nivel de stat şi nu de la nivel individual. Moralitatea actului de învăţământ românesc de stat este grav pus la indoaiala de mulţi beneficiari ai acestui sistem, în cazul nostru, părinţii. Degeaba ai învăţământ gratuit dacă este prost. Şi nici măcar gratuit nu este, atâta vreme cât părinţii sunt obligaţi să contribuie la tot ce înseamnă act educaţional (videoproiectoare, mape, fişe, laptopuri, etc…)
